marți, 16 martie 2010

Betivul

















Fragmentul de mai jos este marturisirea unei femei, Betty Eadie, care,
aflata in moarte clinica, a trait urmatoarea experienta, pe care a
povestit-o apoi in cartea “Imbratisata de lumina”, aparuta la Editura Adevar Divin:


“Cerurile mi s-au deschis din nou si am revazut Pamantul. De data aceasta,
vederea mea spirituala s-a focalizat asupra unui colt de strada
dintr-un mare oras. Am vazut acolo un betiv cazut langa o cladire,
complet ametit de bautura. Una din insotitoarele mele m-a intrebat:
Ce vezi?

Un vagabond beat care zace in propria lui mizerie, i-am spus eu, neintelegand de ce trebuie sa privesc acest spectacol dezgustator. Insotitoarele mele au devenit dintr-o data agitate, spunandu-mi: Acum iti vom arata cum arata in realitate acest spirit.

Mi-au revelat in continuare spiritul betivului. Am vazut astfel un barbat maret si plin de lumina. Iubirea emana din intreaga lui fiinta. Am inteles cu aceasta ocazie ca era foarte iubit in ceruri. Aceasta mare fiinta spirituala s-a intrupat pe
Pamant cu intentia sa isi ajute un prieten de care era foarte apropiat
din punct de vedere spiritual. Prietenul lui era un avocat celebru,
care isi avea biroul la doar cateva strazi departare de locul in care
era cazut betivul.

Desi acesta din urma nu isi mai amintea nimic de legamantul pe care l-a facut inainte de a se intrupa pe Pamant, menirea lui era de a-i reaminti prietenului sau de nevoile celorlalti oameni. Am inteles ca natura avocatului era in mod natural plina de compasiune, iar vederea betivului cazut va aprinde in el dorinta de a face mai mult pentru oamenii nevoiasi.

Stiam ca cei doi se vor vedea si ca spiritul avocatului il va recunoaste pe cel din interiorul betivului, fiind astfel stimulat sa faca mai mult bine. Cei doi nu isi vor aminti de rolurile pe care si le-au asumat in lumea spirituala, dar isi vor
indeplini totusi misiunile. Betivul si-a sacrificat viata pe Pamant
pentru a-i fi de folos prietenului sau. De aceea, el isi va continua
evolutia spirituala in lumea spirituala, iar calitatile care i-au
lipsit pe Pamant ii vor fi date in aceasta lume, cu varf si indesat.

Mi-am adus aminte ca si eu m-am intalnit de-a lungul vietii cu diferite
persoane care mi s-au parut familiare. Din prima clipa in care le-am
cunoscut, am simtit o apropiere instinctiva fata de ele, ca si cum
le-as fi recunoscut, desi nu stiam de unde provine acest sentiment.
Acum imi dadeam seama ca mi-au fost trimise in cale cu un scop precis
si ca am avut dintotdeauna legaturi speciale de prietenie cu ele.

Insotitoarele mele mi-au vorbit din nou, scotandu-ma din gandurile mele. Mi-au spus
ca atata timp cat imi va lipsi cunoasterea pura, cel mai bine este sa
nu judec niciodata pe altcineva.

Cei care treceau pe langa betivul cazut pe strada nu ii puteau vedea spiritul nobil si nu il judecau decat dupa aparenta sa exterioara. Si eu m-am facut vinovata pe
Pamant de acest tip de judecata pripita, evaluandu-i pe ceilalti in
functie de bogatia lor sau de alte capacitati exterioare. Acum imi
dadeam seama cat de nedreapta am fost, intrucat nu stiam nimic despre
viata lor, dar mai ales despre spiritul lor.

Cu totii avem nevoi, nu doar saracii, si cu totii am facut un legamant in lumea
spirituala sa ne ajutam unii pe ceilalti. Din pacate, atat timp cat ne
aflam pe Pamant, noi uitam de legamantul facut si avem tendinta sa
cadem prada egoismului. De aceea, ne sunt trimisi ingeri, sub chipul
unor oameni, care sa ne stimuleze sa ne aducem aminte si sa ne
indeplinim aceste legaminte. Noi nu ii recunoastem, pentru ca ne apar
ca niste oameni obisnuiti. Cert este insa ca ei ne insotesc mult mai
frecvent decat am putea crede.

Asadar, lectia pe care e bine sa o invatam de aici: sa ajungem singuri la concluzia ca oamenii saraci sunt la fel de demni de stima si de pretuirea noastra, ca si cei
bogati. Sa ii acceptam pe toti ceilalti, inclusiv pe cei diferiti de
noi. Absolut toti oamenii merita iubirea si bunatatea noastra.

Nu avem dreptul de a fi intoleranti, plictisiti sau maniosi fata de
nimeni. Nu avem dreptul de a-i privi de sus sau de a-i condamna in
sinea noastra. Singurul lucru pe care il luam cu noi din aceasta viata
este binele pe care l-am facut celor din jurul nostru.

Am inteles cu aceasta ocazie ca toate faptele noastre bune si cuvintele
amabile pe care le-am adresat celor din jur se vor intoarce asupra
noastra insutite, binecuvantandu-ne viata. Adevarata noastra putere
salasluieste in bunatatea si caritatea noastra."

miercuri, 3 martie 2010